À PUNTU DI …
Une oeuvre et son exploitation pédagogique
Un’opera è a so sfruttera pedagogica
Filidatu è Filimonda
Sfruttera pidagogica
Prisintazioni di i sianzi
Sò pruposti quì sottu deci seanzi nantu à stratti di u libru, scelti di modu un pocu arbitrariu. Di sicuru si ni pò sceglia di l’altri cù unu intaressu simulu. In ugnunu sò pruposti parechji dirizzioni di travagliu, difiniti sicondu i prugrammi di corsu di a spicialità è i rializazioni privisti da i testi ufficiali. Sò pruposti, ch’ellu ùn si tratta di sfruttà tutti à tempu è u prufissori in a so libertà pidagogica i pò aduprà o fà si ni da par ellu.
Seanza 1
Tematica : vita ecunomica è suciali
Assi 1 : una cultura pasturali
Maccu Mahò p 1 à 3 (« ch’ùn si sà micca).
Ughjittivi :
- studiu literariu : principiu d’una opara, prisintazioni d’un parsunaghju
- studiu linguisticu : a lingua di Dalzeto : gallicisimi ?
- cultura : suldatu è paisanu
- attività urali : littura
- scrittura : sintesi
- scrittura criativa : discriva un parsunaghju
- traduzzioni in francesi
Altri ducumenti d’appoghju :
- Arrighjistramenti d’agricultori o d’anzianu suldatu
- Emile Bergerat, La chasse au mouflon, Mémorial des Corses, tome 6
- Diderot, Jacques le fataliste.
Cumentu :
U parsunaghju di Maccu Mahò affacca à u prima filari, è cù u so ugnomi, nomi è casata veninu dopu è ùn saranu aduprati guasi mai in u seguitu. Si vedi subitu l’ammirazioni di u narratori : ripitizioni di « un tippu ».
Si rimarca una cultura alta pà u so mezu suciali : cultura taliana (sà Dante à menti) ma cù a ignuranza di u francesi ancu par avè passatu tanti anni in un mezu francofunu. A so cursità hè cum’è una evidenza ancu dopu una carriera in l’armata, in Crimea.
Sicondu a so discrizzioni fisica, hè un omu ribustu è putenti (un omatone, omone) ancu à sitttanta anni, epica chì u narratori l’hà scontru è l’hà intesu cuntà i so passati.
Si vedi subitu l’uriginalità di a so narrazioni, sempri cù digrissioni chì facinu aspittà a storia annunciata. Si tratta di sicuru d’un aspettu sputicu soiu, ma dinò d’un fattu culturali corsu, chì porta à avvigna u sughjettu inveci di trattà lu direttu.
Subitu in issu prima capitulu, u cuntrastu linguisticu cù u suldatu pinzutu in Crimea taglia a narrazioni. A storia vera di u rumanzu cumencia cù « Fù un passu curiosu » ma si salta subitu ad altri affari, è u publicu si ni lagna, cum’è in tuttu u libru : « Ma Filidatu è Filimonda ? ». Ma ùn ci volta micca subitu. Si pò paragunà a so forma di narrazioni cù Jacques le Fataliste di Diderot (da veda chivi sottu), duv’è u sughjettu privistu, « les amours de Jacques », hè sempri. impiditu da altri discorsi.
U Pinetu, locu di a storia, si pò cunsidarà cum’è un parsunaghju. Li si parla à u vucativu : « O Pinetu ». Hè un locu simbolicu d’una civilizazioni, di u passaghju da a machja à i tarri cultivati, è dopu di a ricunquista di a machja.
Cultura :
hè u tempu chì a Corsica cambia cultura alta. U francesi s’hè dighjà impostu cum’è lingua ufficiali, di l’amministrazioni è a ghjustizia, ma da pochi anni. Pà a literatura è l’alti studii, era discritta a situazioni cù a formula taliana : Italia se ne và e Francia non viene ». I Corsi pirdianu à pocu à pocu a cultura taliana senza avè acquistatu a francesa. I lingui stessi sò unu di i sughjetti di u libru. Si custateghja ch’elli ùn dicinu listessa cosa. Si vedi cù asempii corsi ch’elli ùn ponu capì l’altri par mutivi culturali. A lingua và cù un modu di cuncipiscia u mondu, chì struttureghja u pinsamentu è a lingua.
Cumencia à l’epica l’esiliu ecunomicu à essa naturali in a vita di i Corsi. Par avà ùn si tratta ancu di partenza pà u sempri : si parti è si volta, par u indittu dopu una carriera militara micca troppu longa, cum’è Maccu Mahò.
U discorsu di a ghjenti s’arremba nantu à i ricordi storichi : a guerra di Crimea, ma dinò l’armata corsa di « De Paoli » (cù u De adupratu à l’epica). Elementi culturali di primura sò mintuvati : a veghja in ghjiru à u fuconi, mumentu forti di leia suciali, l’arba tabacca cultivata sopra locu.
Fatti di lingua :
A prima parolla hè un gallicisimu intigratu ch’ hè quantu hè : « un tippu » inveci di « un umettu » chì si pudaria aspittà. Dalzeto a saparà ma cerca una lingua cuttidiana, senza idea di prupona mudelli « di qualità ». À tempu sò mintuvati i cursicisimi in francesi (« sentir » par « entendre »).
Traducia in francesi : da « l’omatone » à « ùn ci intendenu ».
Da paragunà :
Diderot, Jacques le fataliste (strattu) :
« Et le moment d’apprendre ces amours est-il venu ?
Jacques.
Qui le sait ?
Le maître.
À tout hasard, commence toujours…
Jacques commença l’histoire de ses amours. C’était l’après-dîner : il faisait un temps lourd ; son maître s’endormit. La nuit les surprit au milieu des champs ; les voilà fourvoyés. Voilà le maître dans une colère terrible et tombant à grands coups de fouet sur son valet, et le pauvre diable disant à chaque coup : « Celui-là était apparemment encore écrit là-haut… »
Vous voyez, lecteur, que je suis en beau chemin, et qu’il ne tiendrait qu’à moi de vous faire attendre un an, deux ans, trois ans, le récit des amours de Jacques, en le séparant de son maître et en leur faisant courir à chacun tous les hasards qu’il me plairait. Qu’est-ce qui m’empêcherait de marier le maître et de le faire cocu ? d’embarquer Jacques pour les îles ? d’y conduire son maître ? de les ramener tous les deux en France sur le même vaisseau ? Qu’il est facile de faire des contes ! Mais ils en seront quittes l’un et l’autre pour une mauvaise nuit, et vous pour ce délai.
L’aube du jour parut. Les voilà remontés sur leurs bêtes et poursuivant leur chemin. — Et où allaient-ils ? — Voilà la seconde fois que vous me faites cette question, et la seconde fois que je vous réponds : Qu’est-ce que cela vous fait ? Si j’entame le sujet de leur voyage, adieu les amours de Jacques… Ils allèrent quelque temps en silence. Lorsque chacun fut un peu remis de son chagrin, le maître dit à son valet : Eh bien, Jacques, où en étions-nous de tes amours ?
…
Et les livres précieux dont il me fait présent ? — Qu’est-ce que ces livres ?… — Mais Jacques et son maître ? Mais les amours de Jacques ? Ah ! lecteur, la patience avec laquelle vous m’écoutez me prouve le peu d’intérêt que vous prenez à mes deux personnages, et je suis tenté de les laisser où ils sont. J’avais besoin d’un livre précieux, il me l’apporte ; quelque temps après j’ai besoin d’un autre livre précieux, il me l’apporte encore ; je veux les payer, il en refuse le prix. J’ai besoin d’un troisième livre précieux. « Pour celui-ci, dit-il, vous ne l’aurez pas, vous avez parlé trop tard ; mon docteur de Sorbonne est mort.
Eh ! qu’en avais-je besoin pour exercer une justice distributive ? Je n’ai fait que déplacer ces livres pour le mieux, en les transférant d’un endroit où ils étaient inutiles, dans un autre où l’on en ferait un bon usage… » Et prononcez après cela sur l’allure des hommes ! Mais c’est l’histoire de Gousse avec sa femme qui est excellente… Je vous entends ; vous en avez assez, et votre avis serait que nous allassions rejoindre nos deux voyageurs. Lecteur, vous me traitez comme un automate, cela n’est pas poli ; dites les amours de Jacques, ne dites pas les amours de Jacques ; … je veux que vous me parliez de l’histoire de Gousse ; j’en ai assez… Il faut sans doute que j’aille quelquefois à votre fantaisie ; mais il faut que j’aille quelquefois à la mienne, sans compter que tout auditeur qui me permet de commencer un récit s’engage d’entendre la fin.
…
Et moi, je m’arrête, parce que je vous ai dit de ces deux personnages tout ce que j’en sais. — Et les amours de Jacques ? Jacques a dit cent fois qu’il était écrit là-haut qu’il n’en finirait pas l’histoire, et je vois que Jacques avait raison. Je vois, lecteur, que cela vous fâche ; eh bien, reprenez son récit où il l’a laissé, et continuez-le à votre fantaisie, ou bien faites une visite à Mlle Agathe, sachez le nom du village où Jacques est emprisonné ; voyez Jacques, questionnez-le : il ne se fera pas tirer l’oreille pour vous satisfaire ; cela le désennuiera. D’après des mémoires que j’ai de bonnes raisons de tenir pour suspects, je pourrais peut-être suppléer ce qui manque ici ; mais à quoi bon ? on ne peut s’intéresser qu’à ce qu’on croit vrai. Cependant comme il y aurait de la témérité à prononcer sans un mûr examen sur les entretiens de Jacques le Fataliste et de son maître, ouvrage le plus important qui ait paru depuis le Pantagruel de maître François Rabelais, et la vie et les aventures du Compère Mathieu, je relirai ces mémoires avec toute la contention d’esprit et toute l’impartialité dont je suis capable ; et sous huitaine je vous en dirai mon jugement définitif, sauf à me rétracter lorsqu’un plus intelligent que moi me démontrera que je me suis trompé.
Seanza 2
Tematica : vita ecunomica è suciali
Assi 1 : una cultura pasturali
I dui ghjovani p 4 à 6 ( da « dunque quand’è no eramu… à « nudu è crudu »).
Ughjittivi :
- studiu literariu : prisintazioni di i parsunaghji più di primura : Filidatu è Filimonda, a Fregata
- studiu linguisticu : u corsu, lingua metaforica
- cultura : a vita di i pastori in a sucità tradiziunali
- attività : littura passaghju
- scrittura : sintesi
- traduzzioni in francesi
Altri ducumenti d’appoghju :
Arrighjistramenti di pastori : i pastori di l’Onsa, INA 1980
Pierre Jean Luccioni, Esse è campà, Piazzola 2018 Ritrattu p.20 (famille de bergers transhumants)
Ducumentu scrittu p.20 Le mépris au quotidien
Georges Ravis Giordani, Bergers corses
cumentu :
Maccu Mahò ni ghjugni in fatta fini à cumincià a storia annunciata da u principiu. Sò prisintati i dui parsunaghji è quilla chì forsa hà a parsunalità a più forti in u rumanzu, A Fregata.
I dui ghjovani sò prisintati in leia stretta da u principiu. I dui nomi, rarissimi tramindui è forsa invintati apposta pà u rumanzu, anu listessu prefissu (grecu philos, amicu è phileô, amà) è listessu numaru di sillabi. Prima di veda li si sà chì i so bandi di pecuri pascinu guasi insemi in u Pinetu, è si sanu ritruvà s’omu in porta in dirizzioni cuntrarii. Pari ch’ella sprimi a natura stessa ch’elli avaranu un distinu cumunu.
Filidatu : « pullastrone », ghjuvanottu di 17 anni, saria piuttostu goffu sicondu i paragoni scelti. Filimonda : ghjovana di 15 anni, mal assistata ma graziosa è chì pari di livellu più altu cà a so cundizioni. In fatti Maccu Mahò ùn hè sicuru trattendu si d’ella. Prima a dici « nè bella nè brutta » ma dopu, ricusendu un paragoni veru, a paraguneghja quantunqua cù Santa Lucia in a ghjesgia di u so paesi.
Si trova parechji carattari cumuni trà elli : a puvertà (sò scalzi), a simplicità è ancu a niscintria, ch’ellu pratendi di valurizà Maccu Mahò. Sò «inseparabili » senza parlà d’amori nè mancu essa ni cuscenti, ma ni parlanu i so amichi Villesi, cù riazioni diffarenti di i dui ghjovani.
A Fregata, veduva d’un giandarmu, hè a matrigna « tipica » cum’ella si pò sunnià. Hè auturitaria, narvosa è ancu gattiva cù a figliastra, chì in fatti hè a vera prupiitaria di i so tarri. A vularia marità cù calchì principali, prima inciampu par Filidatu ch’ella disprezza. Hè pratinziunuta assai, « capivana » è a ghjenti a sà è l’ammasgiuleghja cù belli parolli. Hè campata altrò è ùn si ricunnosci cum’è semplici pastora.
A discrizzioni fisica hè assai più pricisa cà par l’altri parsunaghji, d’altrondi u so cugnomi tocca à a parsona. Sicondu a discrizzioni, bella ùn hè, grassa ma hà i chjappi chì si rimarcanu è chì li anu datu issu cugnomi d’un battellu maistosu. A sensualità hè putenti ind’è u parsunaghju chì pari d’ùn avè varuna altra qualità.
Cultura :
I pastori, divintati una piccula minurità di i Corsi, portanu u ricordu di u campà più anticu è di una cuncipitura ginirali di u spaziu, vinutu da a preistoria. Cf u studiu di De Lanfranchi nantu à i invistiti è i stantari.
Fatti di lingua :
Usu di i metafori è paragoni : rillivà li.
formuli pupulari par isprima si : Filidatu è a so ghjastema chì volta sempri : « Aùh ! Maladetti à… ».
Usu di u pusissivu in corsu : « u babbu ».
Traducia in francesi : « Indeh ! O Filimò » à « in lascia di u babbu ».
Seanza 3
Tematica : i puteri è a so missa in causa
Assi 3 : a risistenza à i puteri
Filimonda è u sgiò Ghjilormu p 23 à 25 (da « Eramu dunque » à « ch’elli ùn credenu »).
Ughjittivi :
- studiu literariu : un cuntrastu tesu assai è a so custruzzioni
- studiu linguisticu : « sgiò » è i parollli parenti ; u cumplementu cù à
- studiu sucio culturali : a ierarchia suciali. Praputenza è risistenza è a so sprissioni
- attività : littura
- scrittura argumintata : sintesi
- traduzzioni in francesi
Altri ducumenti d’appoghju :
Pasquale Ottavi, A serva -canzona d’Alanu Di Meglio cantata da Voce ventu chì ni hè ispirata
Ritrattu d’una parsunalità corsa di u seculu
Paul Bourde, En Corse, l’esprit de clan…, ed. Lacour, 1999
Cumentu :
Si tratta d’una azzioni dura inaspittata. Anu intesu i Villesi chì Filimonda si maritaria cù un sgiò è ùn avianu mutivu da ùn creda ci. Quì affacca a ghjuvanotta intarrurita, cum’elli a spriminu i paragoni culomba/falcu, è a sprissioni fisica di a paura (ingiallita,ecc.). Scappa è si lampa ind’u barracconi, ciò chì voli dì ch’ella cerca l’aiutu. Hè suttimissa à prissioni suciali : a matrigna, i Villesi surpresi è ancu Filidatu impauritu.
Videndu u so affannu i Villesi l’anu da difenda par piità ma ancu pà u so unori ad elli : hà francatu u so sogliu è nimu a devi circà in drentu.
U sgiò Ghjilormu s’hè dighjà prisintatu : hè u figliolu di u sinatori Magrettini, amicu di Napulioni III, prupiitariu di tutti issi lochi. Hà 22 anni. Hè dispiaciutu subitu à Villesi è ancu à a cagna. Cum’è risposta à a so pratinzioni si ni ridinu prestu dendu li u cugnomi Jacquot par via di u nasu à bizzicu di papagallu.
A praputenza :
Pocu sicuru d’ellu, ghjovanu, prova à impona si cù l’auturità di a so sterpa. A faci prima di modu fisicu, avanzendu versu Filimonda. Si vedi u disprezzu suciali par l’altra ghjenti prisenti : parla à Filimonda cum’è s’ellu ùn ci fussi altru nimu. Quand’elli si mettinu à mezu, li parla cù un tonu impirativu : « lasciatemi passà ». Dopu ni veni subitu à i minacci : « ùn sapete », « saperete cum’è mi chjamu », « averanu di e mio nutizie »…Impieca u prima da par ellu a parolla « pratinzione », vultata subitu contru à ellu. Prova à parlà cù l’irunia « anghjuli custodii ». A so « gattivera » faci aspittà u seguitu.
Hà l’appoghju di Maria Cicilia chì hè passata da u so cantu par via di i so spiranzi signurili, chì si sprimi ancu cù a vistitura ricca, mentri chì Filimonda porta sempri i stracci.
Sò intarissanti i formi di a risistenza di i Villesi, adatti à a situazioni : ùn sò in li so lochi è a tarra ùn hè soia. Parlanu sempri cù rispettu à u sgiò, puri minacciati, senza mai tuccà lu, ma tagliendu li a strada in una uppusizioni passiva. Ghjocanu nantu à u numaru è u calmu ch’elli teninu. Si metti in davanti Petrechjone, cum’è u più anzianu (« vechju amicu »). A difesa hè in « a raghjone », a manera di piacia, l’unori corsu (« rispettu »), è u valori sacru di a casa è di quillu chì ci hè intrutu. Vulè ùn vulè, u sgiò devi andà à l’aritrosa davanti à a « guardia vigilente ». I mezi di a risistenza (di u populu in ginirali) sò u numaru, a prisenza forti senza viulenza, è masimu u pesu di valori sicuri, ch’elli ùn ponu cuntistà i principali chì sò in listessa cultura.
Fatti di lingua :
I parolli vinuti da u latinu seniorem : signore, signoru, signora, sgiò.
Impiecu di à dopu un verbu transitivu : « Ci guardò, guardò à Filimonda »
- Sprissioni scritta criativa : imaginà a narrazioni di issi fatti da Filimonda chì senti tuttu da u barracconi
- Traducia in francesi : da « ditemi un pocu » à « cum’è mi chjamu ».
Seanza 4
Tematica : vita ecunomica è suciali
Assi 1 : una cultura pasturali
Maccu Mahò è i Casinchesi p 26-28.
Ughjittivi :
- studiu literariu : cum’elli și pudianu sprima l’idei ind’un mezu pupularu corsu
- studiu linguisticu : struttura di i pruverbii è lucuzioni tradiziunali
- studiu sucio culturali : uppusizioni è raghjunata trà gruppi paisani cuscenti di a so unità.
- attività : littura
- scrittura sintesi
- traduzzioni in francesi
Altri ducumenti d’appoghju :
Racolti di pruverbii : Mattei, Colonna d’Istria, Appinzapalu, Bassani
Da paragunà : Molière, Dom Juan : Sganarelle è i so pruverbii (chivi sottu).
Cumentu :
Villesi, chì pruteghjinu à Filimonda, è Casinchesi, chì piglianu a pratesa di u sgiò Ghjilormu u so padroni, si scontranu. Ùn nasci subitu a baruffa, prima si discorri. Ogni gruppu hà u so uratori. Ùn si tratta di dialugu veru ma si rispondinu dui munolughi upposti, spezii di « predichi » laichi, duv’è u sughjettu veru ùn uccupa cà una piccula parti di u discorsu. U restu hè fattu cù pruverbii suvitati, chì prisentanu una cuncipitura di a vita. In fatti sò argumenti d’auturità, in una sucità cù valori sicuri ch’ugnunu pratendi di tena li. Ci hè l’accunsentu par issi valori,ch’elli spriminu i pruverbii « ghjusti è santi ». U cuntrastu hè in u modu d’intarprità li in una situazioni cuncreta. Hè dinò una forma di diplumazia : si poni u prubulema è a so suluzioni ma senza criticà i parsoni, o u menu pussibuli, è cusìli si lascia a pussibulità di rinuncià.
Simbulizeghjanu dinò issi discorsi una unità paisana. L’uratori parla in nomi d’un gruppu è à un altru gruppu, chjamatu di modu sulennu (Casinchesi ! Villesi !). I parsoni scelti par parlà a facinu parch’elli sò cunnisciuti par pudè la fà megliu cà i cumpagni, ma portanu u so parè cullittivu, sò uratori di u gruppu, micca capi.
U discorsu di Maccu Mahò sprimi cù i pruverbii una visioni di u mondu :
- Ci voli sempri à sceglia a paci è micca a guerra ; a collara ci voli à calmà la, è discorra di modu amichevuli è rispittosu.
- L’amori dumanda l’accunsentu di a donna. Unu innamuratu a devi accittà sì issa donna ùn lu teni caru. Ci voli à piacia li. I guerri pà i donni (cum’è quilla di Troia ch’ellu cunnosci) sò scimità è scumpienti.
- Par raghjunà ci voli à dì chjaru ciò ch’omu voli.
S’elli si traducinu issi idei ginirali in a situazioni : u sgiò Ghjilormu voli à Filimonda par forza. S’ella ùn lu voli ella, faria megliu à piantà è à lacà la stà.
Ind’è Battifocu, chì si sà uratori menu bonu, s’upponinu i rialità è i discorsi. A so argumintazioni teni in dui punti :
- I discorsi à spessu ùn sò cà chjachjari par piattà i prubulemi veri. Chì contanu sò i fatti.
- Ugnunu cumanda ind’è ellu. Casinchesi sò in li so lochi è ùn aspettanu i lizzioni da i frusteri.
Cunclusioni cuncreta : i Villesi riteninu à Filimonda. A devinu fà escia cum’ellu voli u sgiò Ghjilormu.
Si vedi aghjà quì una cunfusioni : Filimonda a dici franca è chjara ciò ch’ella voli. A Fregata voli ch’ella parti ind’è u sgiò Ghjilormu, Casinchesi sò pronti à luttà par ripiglià la senza tena contu di a so scelta ch’elli ùn capiscinu. S’hà da ghjugna à a guerra diretta chì si vulia chisià
Fatti di lingua :
I metafori animali (cavalli, ghjumenti, orsu) è agriculi (pani, tribiu) ;
A struttura d’ogni pruverbiu. A spessu à a siconda parsona è à u impirativu, calchì volta cù una rima interna
Traducia in francesi : da « Ùn sò chè e campane » à « amici cari ».
Strattu di Dom Juan di Molière (V, 2) :
Cum’è Maccu Mahò, u parsunaghju di Molière struttura u discorsu à parta si da pruverbii infilarati. Ma mentri ch’ind’è Maccu Mahò ci hè una logica è un prugressu ver di dicisioni, ind’è Sganarelle à pocu à pocu cumanda a lingua stessa è u significatu si perdi in u ghjocu di i parolli . Ciò ch’ùn impidisci di ghjugna à una cunclusioni ghjusta, ma senza argumintazioni chì ci porti.
SGANARELLE : Ô ciel ! qu’entends-je ici ? Il ne vous manquait plus que d’être hypocrite pour vous achever de tout point, et voilà le comble des abominations. Monsieur, cette dernière-ci m’emporte, et je ne puis m’empêcher de parler. Faites-moi tout ce qu’il vous plaira, battez-moi, assommez-moi de coups, tuez-moi, si vous voulez, il faut que je décharge mon coeur, et qu’en valet fidèle je vous dise ce que je dois.
Sachez, Monsieur, que tant va la cruche à l’eau, qu’enfin elle se brise ; et comme dit fort bien cet auteur que je ne connais pas, l’homme est en ce monde ainsi que l’oiseau sur la branche, la branche est attachée à l’arbre, qui s’attache à l’arbre suit de bons préceptes, les bons préceptes valent mieux que les bonnes paroles, les belles paroles se trouvent à la cour. À la cour sont les courtisans, les courtisans suivent la mode, la mode vient de la fantaisie, la fantaisie est une faculté de l’âme, l’âme est ce qui nous donne la vie, la vie finit par la mort, la mort nous fait penser au Ciel, le ciel est au-dessus de la terre, la terre n’est point la mer, la mer est sujette aux orages, les orages tourmentent les vaisseaux, les vaisseaux ont besoin d’un bon pilote, un bon pilote a de la prudence, la prudence n’est point dans les jeunes gens, les jeunes gens doivent obéissance aux vieux, les vieux aiment les richesses, les richesses font les riches, les riches ne sont pas pauvres, les pauvres ont de la nécessité, nécessité n’a point de loi, qui n’a pas de loi vit en bête brute, et par conséquent vous serez damné à tous les diables !
DOM JUAN : Ô beau raisonnement !
SGANARELLE : Après cela, si vous ne vous rendez, tant pis pour vous.
Seanza 5
Tematica : u puteri è a so missa in causa
Assi 3 : cuntistazioni di i puteri
A tribunalata p 42 (« In piazza di a chjesa » à p 46 «( gendarmi dapertuttu »).
Ughjittivi :
- studiu literariu : u puteri di a ghjustizia criticatu cù u comicu.
- studiu linguisticu : livelli di lingua : lingua mischiata, ghjuridica è paisana.
- studiu sucio culturali : suttumissioni di u populu à un puteri citatinu chì parla una altra lingua è piglia dicisioni chì parinu senza capu nè coda.
- attività : littura
- scrittura sintesi
- scrittura criativa : raportu di u veru ghjudici
- traduzzioni in francesi
Altri ducumenti d’appoghju :
Rochiccioli, Cavallaria paisana, cap 12 Parapiglia, ed. CRDP de Corse, 1999
Rochiccioli, Favule : Ghjustizia scimiesca (+ arrighjistramentu)
Lamentu di Ghjuvan Camellu (strufati chì parlanu di a ghjustizia)
Rinatu Coti, A rimigna
Cumentu :
U scontru di i Villesi cù u tribunali veni à taglià a narrazioni ginirali è nasci da l’azardu. Si tratta d’una visita amichevuli, anu dighjà manghjatu è bitu, ridinu faciuli. In piazza trovanu a ghjenti assai ch’aspetta u ghjudici, in iritardu. Par rida un pocu Paglialonga pruponi « s’eiu mi fessi ghjudice ? ».
Si cumponi da tandu ciò chì si pò chjamà una pezza di teatru, fatta d’una seria di quattru scinetti comichi. Prima comicu hè di situazioni : un ghjudici falsu chì piglia dicisioni scimatichi, parsunaghji mintuvati più spessu cù i cugnomi ridiculi cà cù i casati : Manghjoni è Strambetti, Minervi è Somoprasca, Manetta è Cabriolu. Veninu i prucessi da liti di nulla di vita paisana, chì ùn avarianu da ghjugna finu à un tribunali.
U comicu veni dinò da i riazzioni, di i parsoni ghjudicati è di u piublicu chì ridi, for di Filidatu è Filimonda chì ùn ci capiscinu nulla è chì ùn ispriminu cà a surpresa.
Sottu à l’aspettu comicu, si pò induvinà una critica più seria. Si tratta pà i Villrsi di biffà un puteri minacciosu, è I ghjudicamenti tuntini di Paglialonga ùn sò forsa peghju cà quilli di a ghjustizia di paci vera. È in fatti, anu una certa logica interna, provanu à spessu à andà in un sensu « di paci », fendu chì nimu ci perdi nulla : unu incausatu hè cundannatu à pagà ma l’avvirsariu ùn devi piglià i soldi.
Issa rivolta comica contru à i puteri ùn dura cà un tempu cortu cortu. Cù l’affaccata di u ghjudici volta a solita paura di a riprissioni, è i Villesi scappanu da ùn iscuntrà i giandarmi. Ma anu avutu un mumentu bellu di risa è di rivolta filici.
Cultura :
A vita paisana è i so picculi litichi : pagamenti d’affitti, purcellu chì era una lofia, vacca intruta ind’un chjosu, calciu di sumeru.
Ci si vedi a cumplessità di i raporti interni à a sucità paisana è à tempu trà cumunità corsa è puteri ligali, chì faci a paura ma si n’aspittaria quantunqua un ghjudiziu sinnatu.
Fatti di lingua :
Comicu di u mischiu corsu-francesi ;
vucabulariu ghjuridicu biffatu.
Scrittura criativa : u ghjudici veru hà amparatu ciò chì s’hè passatu è scrivi un raportu à i so supiriori par spiicà ciò ch’ellu hà capitu.
Traducia in francesi : da «Manetta riclamava » à « rendemi contu ».
Seanza 6
Tematica : puteri è a so missa in causa
Assi 3 : cuntistazioni di i puteri
Filimonda rapita è libarata p. 63 à 66 (da « marchjavanu cum’è marchjanu » à « rispose Cagione ».
Ughjittivi :
- studiu literariu : pezzu di rumanzu d’azzioni ; tema di u banditu, prisintatu di modu comicu in parti.
- studiu linguisticu :
- modu sulennu di sprima si di u falsu Bellacoscia
- studiu sucio culturali :
- scappaticciu è rapimentu ;
- u banditu è a so prisenza suciali
- attività : littura
- scrittura sintesi
- scrittura criativa : u sgiò Ghjilormu conta a passata à u fratellu
- traduzzioni in francesi
Altri ducumenti d’appoghju :
Calchì lamentu di banditu
Ritrattu di Bellacoscia
Banditi, mostra nantu à u banditisimu, museu di Bastia
Cumentu :
Si tratta di una situazioni dramatica. U sgiò Ghjilormu ni hè ghjuntu à a viulenza diretta è Filimonda hè stata rapita, cù a bugia ch ‘ella hè malata a matrigna. Si sà prestu induv’ella hè è in mani à quali. Ni nascinu i riazzioni è l’azzioni par ripiglià la.
I Villesi funziuneghjanu sempri in gruppu unitu, numarosu abbastanza, difinditori di valori di ghjustizia. Di sicuru anu una certa paura di i puteri ecunomichi (sgiò) è pulitichi (sgiò è giandarmi) è ùn sceglinu micca una azzioni diretta armata, adopranu piuttostu l’astutezza. Quì facinu intarvena un contraputeri ricunnisciutu è miticu di l’epica, quillu di u banditu, « d’unori » quì. Ci hè un certu risicu à ghjuvà si di u nomi d’un banditu. Si mettinu in piriculu chì quillu, s’ellu fussi missu à capu, a pudaria piglià di mali è vindicà si ni.
Par salvà a ghjuvanotta sò prontu à mudificà i so prughjetti di vultà in casa è à parcorra una strada lunghissima pà i trasporti di l’epica. Hè l’uccasioni di discriva i paisaghji longu strada, è po dopu a valli di u Fangu, rduv’elli ritrovanu lochi di a so cumuna di E Ville.
Filidatu acciaccatu da u rapimentu è paurosu di natura riagisci pocu è micca à principiu. Ma rinvivisci quand’elli li parlanu di circà à Filimonda, è è dopu intarveni di modu curaghjosu è dicisu contru à « l’umatale » o « arcefalu » ch’ellu hà ricunnisciutu cum’è u rapitori..
A passata di u falsu Bellacoscia rimanda un pocu à quilla di u falsu ghjudici, ma quì ùn si tratta più di rida, l’imitazioni hè un mezu d’azzioni seriu chì pò purtà i risichi veri. Si trova quì in attu a riprisintazioni mitulugica di u banditu : barbutu, sempri armatu, chì parla senza annarvà si, di modu raziunali, è chì i so minacci ci vincinu di più pesu.
I fratelli Bonelli (Bellacoscia di u so cugnomi di famiglia), bucugnanesi, sò i banditi i più famosi di l’epica. U più famosu, Antoni, hè statu à a machja da u 1848 à u 1897. S’ellu ghjugni unu d’elli vicinu à Bastia, dà a impurtanza maiò à u rapimentu di Filimonda, ch’ellu veni à posta à salvà. Da rimarcà u discorsu murali contru à u sgiò Ghjilormu, chì difinisci u banditu cum’è rispunsevuli di i valori corsi è capaci à impona li.
Cultura :
U scappaticciu era una di i formi pussibuli di ghjugna à un matrimoniu, u più spessu ricusatu da i famigli o da una d’elli. Quì a Fregata a voli intarprità cusì. Hè un modu accittatu d’appruntà un matrimoniu. Hè listessa pà u manenti è a moglia. S’avvedinu dopu ch’ella ùn hè mancu à pena d’accunsentu a zitella, è ch’ellu si tratta d’un rapimentu. È sì u scappaticciu hè cunsidaratu nurmali, u rapimentu hè vargugnosu, ancu peghju par un sgiò chì apprufitta di u fattu ch’ella hè urfanella è senza prutizzioni a zitella.
Spostu : i modi di ghjugna à u matrimoniu in a sucità tradiziunali
U banditu : cumu si diventa banditu (a vindetta) ? Cumu campa u banditu ? U banditu difindarà sempri i valori ( banditu d’unori è « parcittori » ?). Sò tutti sughjetti di spostu pussibuli.
- Scrittura : sintesi
- Scrittura criativa : u sgiò Ghjilormu credi sempri d’avè scontru à Bellacoscia è conta l’affari à u fratellu.
Fatti di lingua :
Stilistica particulari di u discorsu di u banditu. Garbatu, sinnatu è purtadori di minacci serii.
Traducia in francesi : da « l’omatone » à « ùn ci intendenu ».
Seanza 7
Tematica : vita ecunomica è suciali
Assi 1 : una cultura pasturali
Amori di Paglialonga è di a Fregata p 72 (« u ghjornu fecimu cullazione ») à p. 74 (« fece u pettirossu »)
Ughjittivi : studiu literariu
Hè un strattu chì parla d’amori fisicu è di sessualità, sughjettu rarissimu in a literatura corsa, masimu di l’epica. Prisintazioni doppia di i fatti, comichi par Maccu Mahò è u littori, tragichi pà u innamuratu.
- studiu linguisticu : u dialugu, formi è struttura.
- studiu sucio culturali : sguardu è cumentu di a sucità nantu à a vita privata. Urgogliu è passioni.
- Urganizazioni suciali : i mistieri di u Statu.
- attività : littura
- scrittura sintesi
- traduzzioni in francesi
Altri ducumenti d’appoghju :
Arrighjistramenti : un sirinatu, un cuntrastu
Corse, ed. Bonneton, 2006–
Cumentu :
Hè una scena guasi di teatru o di sinemà, rializata pà un spittatori solu (è par quilli chì leghjinu) da Maccu Mahò, solu à cunnoscia i fatti tutti tutti. Parti l’affari da a rimarca niscentri di Filimonda chì hà vistu « quattru pedi sottu à un pelone ». Maccu Mahò hà capitu a rilazioni trà a Fregata è Fulminente u pidoni, è hà dicisu di palisà a virità à u so amicu passiunatu pà a Fregata. A faci par aiutà lu sì, ma dinò cù un certu piacè gattivu.
L’uriginalità hè chì ùn la faci cù i parolli, ma fendu li veda a rialità, à pocu à pocu. Hè chjaru d’altrondi u paragoni cù San Tumasgiu. Si vedi chì Paglialonga, s’ellu ùn la vidissi cù l’ochji ùn la cridaria. À principiu prova à rassiccurà si è cerca spiicazioni : « sò soca parenti ? ».
U mumentu hè à tempu amaru par Paglialonga, privu di i so illusioni d’amori, è alegru par Maccu Mahò, fieru di u risultatu è ironicu assai. Ironicu dinò hè u cantu sempri ripigliatu di u pettirossu, solu à empia u silenziu pisivu. Maccu Mahò avanza pianu pianu ver di una virità chì luci, dendu l’ordini senza spiicà ni u mutivu.
I parsunaghji ussirvati, Maria Cicilia è Fulminente, sò prisintati cum’è un coppiu avvezzu à issi scontri. A scena si passa cum’ellu l’hà annunciata Maccu Mahò, tali è quali : raghjunata, cullazioni è lettu. Elli dinò si ghjocanu una scinetta : rimprovari falsi è invitu sulennu in francorsu : « mon cher fattor ».
Cultura :
Ci hè da rifletta à amori è sessualità in la sucità tradiziunali. Era difficiuli assai à parlà si, à scuntrà si è ancu di più à avè raporti. U sguardu di tutti nantu à tutti ùn piantava mai, cù l’idea pirmanenti di l’unori, micca solu di a parsona, ma di a famiglia. Hè un mutivu par piattà tuttu, ancu trattendu si cum’è quì d’una veduva chì si pudaria creda libara. À tempu, à a Fregata li cunveni di piacia à dui omi à tempu, chì sòtramindui partiti pussibuli.
Fatti di lingua :
Usu d’un francesi ancu stracciatu in un discorsu corsu. À chì ghjova ? Ci voli à tena à menti chì Maria Cicilia hè andata pocu tempu in Marseglia è ni hè turnata cù pratinzioni signurili è cerca di sfrancisà..
Traducia in francesi : da « « dopu ? dumandò » ‘p.73) à « per l’innamurati».
Seanza 8
Tematica : vita ecunomica è suciali
Assi 1 : una cultura pasturali
Festa di Natali – si faci l’amicizia
Da p 86 (« Eccu a surpresa » à p 88 (« facci un discorsu »).
Ughjittivi :
- studiu literariu : capitulu d’alligria dicisivu pà i dui ghjovani, aiutati da l’amichi
- tudiu linguisticu : ritorica ind’u discorsu di u sgiò Filippu
- studiu sucio culturali : a festa / i sposi.
- attività : littura
- scrittura sintesi
- traduzzioni in francesi
Altri ducumenti d’appoghju :
Arrighjistramentu sirinatu (è sirinatu à i sposi)
arrighjistramentu canti di Natali.
Ghjermana de Zerbi, Cantu nustrale, ed. Albiana, 2009
Lucie Desideri, Almanach de la mémoire et des coutumes
Corse, ed. Bonneton, 2006
Cumentu :
Si tratta d’una piccula scena di teatru, chì u dialugu porta à pocu à pocu ver di a dicisioni, a più di primura s’omu piglia u rumanzu cum’è storia di i dui parsunaghji. Innamurati, ùn la sanu micca da veru è dicisioni ùn ni ponu piglià elli. I so menti zitillini lascianu fà u distinu, riprisintatu quì da i Villesi è ancu di più da u solu à pudè dicida, u sgiò Filippu. Quillu hè u solu ch’abbiii a capacità d’ imponasi à tutti.
Cumencia u passu cù « a surpresa » annunciata, quand’ellu ghjugni u sgiò Filippu, quillu chì hà da arrigulà tuttu, u deus ex machina. Prima cuntinueghja a festa è ùn si parla cà di u magnà è di a so qualità. Prima cambiamentu quand’ellu piglia a parolla u sgiò Filippu. In fatti in una sucità di signuria almenu simbolica, hè u solu à pudè uppona si à i prughjetti scimatichi di u fratellu è cunvincia a Fregata d’accittà un matrimoniu ch’ella ricusava.
Cumencia u discorsu di modu sulennu è garbatu, dopu passa à u sughjettu : hà « un dissegnu », di strigna l’amicizia. Tandu diventanu i so parolli dicisi è diretti. A storia ridicula ch’ellu conta Maccu Mahò ni metti in dubbitu a pussibulità, par mancanza di l’anelli, sempri cù a so forma indiretta è garbata di sprissioni cù pruverbii è stalvatoghji. Parla sempri cusì, ancu di più cù u sgiò Filippu ch’ellu ùn voli cuntrarià.
Si ghjugni à a cunclusioni cuncreta : l’anelli l’hà purtati u sgiò Filippu è si ponu fidanzà subitu i dui ghjovani. Si vedi sempri a niscintria, masimu di Filidatu chì ci voli una certa prissioni di u gruppu par ch’ellu basgi a sposa.
Si suveta in sottu a storia di a Fregata è Paglialonga, chì faci veda ch’ellu ùn hà rinunciatu à a so passioni. Ancu s’ellu li lagna d’ella prova sempri à cunquistà la
Finisci u testu cù a dumanda ginirali di u populu ch’ellu fia un discorsu Maccu Mahò, indichendu ni u sughjettu cunvinutu. Hè u segnu à tempu di u piacè di senta « parlà bè » è di a parità ricircata cù u sgiò : ghjenti chì sà parlà, ni anu ancu elli i paisani.
Cultura
A festa di Natali in Corsica : spostu
Cumu si pudia dicida un matrimoniu in a sucità antica corsa : amicizia, attaccar, abbracciu, scappaticciu. Spostu.
Fatti di lingua :
Ritorica sulenna ind’è u sgiò Filippu. Cumu si sprimi ? Lessicu, strutturi for d’usu pupularu (« di u quale »), ecc..
Traducia in francesi : da « à mezu à l’alegria » à « m’incaricai di a risposta ».
Seanza 9
Tematica : vita ecunomica è suciali
Assi 1 : una cultura pasturali
Tematica : Puteri è contraputeri
Valori di u travagliu
Da p 95 (« Eramu riturnati » à p 96 (« per rimediallu »).
Ughjittivi :
Studiu literariu : si tratta d’un capitulu discrittivu chì prisenta a vita di i travagliadori di a campagna, ma à tempu un pocu teoricu nantu à u travagliu agriculu valurizatu.
- studiu linguisticu : usu di i tempi virbali in corsu :
- studiu sucio culturali : i piaghji in tempu di i zinzali è di a malaria.
- attività : littura
- scrittura sintesi
- Chì voli dì « pazienza » in corsu ?
- Traduzzioni in francesi
Altri ducumenti d’appoghju :
Derex Jean-Michel, Géographie sociale et politique du paludisme et des fièvres intermittentes… Revue Histoire, économie et société 2008/2, pages 39 à 59
Filmu nantu à l’affari d’Aleria (INA)
https://www.ina.fr/recherche/search?search=aleria+1975
Paoli di Tagliu, Lamentu di u castagnu (fini)
Poli Michele, À umbria è à sulia (U cimiteriu di l’Elefanti), ed. CNDP-CRDP de Corse, 2002
Cumentu
Sò discritti i dificultà cuncreti par campà : u sucessu o a ruvina, tuttu dipendi di i staghjoni, ma i paisani sò pronti à adattà si ad ogni circustanza. Ùn impidiscinu i dificultà di veda a billezza di a natura è di i staghjoni (« estate, estate ! »)
Hè proposta una filusuffia stoica chì accetta a cundizioni umana suttimissa à l’ordini di u mondu : vita longa o corta, cum’ellu a facinu veda i distini sfarenti di i parsunaghji villesi. À tempu a morti metti à paru a ghjenti d’ogni livellu suciali.
Ma da a cundizioni naturali di l’omu in ginirali l’autori voli distingua ciò chì si pudaria migliurà sicondu i scelti pulitichi è suciali di « u guvernu ». L’asempiu più chjaru hè a malaria chì cuntinueghja à arruvinà tanti viti par mancanza d’una vera pulitica par sradicà la.Hè quistu un tema di prutesta maiò dopu a prima guerra : ancu cù i sacrifizii fatti da i Corsi, ùn si faci nulla par l’isula. In u filu di i scelti pulitichi di Dalzeto, ci si trova ancu una chjama à l’azzioni cumuna, ma cù poca spiranza di successu (« S’è no vulessimu… »).
Dalzeto passa è veni in issu testu trà issi dui parè, chì ùn sò cuntradittorii : l’accittazioni di l’ordini fatali di u mondu è l’idea chì a criazioni umana hà un gran valori è chì a vita pudaria essa più bella cù l’azzioni cullittiva.
Cultura :
A storia di a piaghja in Corsica : prupiità cumunitaria o statali, locu d’impiaghjera in tempi di a malaria, nuvità dopu ch’ella fù sparita : agricultura nova, affari d’Aleria.
Fatti di lingua :
- Usu di i tempi virbali in corsu è in francesi : imparfettu, passatu landanu, cundiziunali prisenti è passat
- Sprissioni di u cundiziunali in corsu.
Traducia in francesi : da « Debuli o punti » à « rimediallu ».
Seanza 10
Tematica : a natura è l’omu
Assi 3 : natura è sintimi
Epilogu : p 115
Ughjittivi :
- studiu literariu : l’epilogu hà dui tempi : u ritornu da u Pinetu à e Ville cù i riflissioni chì l’accumpagnanu ; u ritrovu di a casa è di a so paci.
- studiu linguisticu : usu di i tempi virbali in corsu : imparfettu, passatu landanu, cundiziunali prisenti è passatu. Da paragunà cù u francesi è u talianu.
- studiu sucio culturali : a vita paisana, i so guai, i so frastorni è i so piacè.
- scrittura sintesi : l’ideulugia ch’ellu sprimi Maccu Mahò, in issa chjudenda è in tuttu u libru.
Imaginà u seguitu di a vita di i parsunaghji chì stanu in u Pinetu, Filidatu, Filimonda è a Fregata.
Altri ducumenti d’appoghju :
- Casa antica di paese, di i fratelli Vincenti, cantata da Antoine Ciosi
- Franchi Ghjuvanghjaseppiu, Casa, in Canzone di ciò chì passa, CNDP-CRDP de Corse, 1997
- Les maisons traditionnelles des villages de Corse
https://maison-monde.com/maisons-traditionnelles-villages-corse/
Cumentu :
Cum’ellu hà dui principii è dui fili intricciati, u rumanzu hà dui chjudendi. Si situeghja a prima in fini di u capitulu 6. Dopu a gran festa di u so matrimoniu, Filidatu è Filimonda vanu à chjinà si, è i Villesi si ni vanu. A siconda chjudenda hè in l’epilogu. Si volta à u tempu chì Maccu Mahò vechju conta a storia di i dui ghjovani. Dopu a cunclusioni di l’evenimenti, veninu a cunclusioni di a narrazioni è a filusuffia di a vita di u narratori (è di l’autori, si pò creda). Maccu Mahò hè u solu parsunaghju prisenti da u prima filari è l’ultimu, è u solu à pudè analizà tuttu.
U principiu di u testu prisenta un bilanciu di i fatti stalvati. S’intarrugheghja omu dinò nantu à a Fregata è u so distinu. U puntu annantu à a situazioni ecunomica di i Villesi faci veda una filusuffia muderata : « omancu di u necessariu ». Di primura hè a chjama d’un mondu cunnisciutu è prutittori : u nostru paese, casa nostra, i nostri lochi.
A brama di u gruppu hè di riposu è di tranquillità. Anu i Villesi a vulintà di scurdà si di i mumenti dulurosi ma dinò di i mumenti di filicità troppu forti. Si cerca a muderazioni.
A vista di u paesi duv’ellu ghjugni u soli hè a metafora di a vita sirena è linda chì l’aspetta. Dopu l’unità di u travagliu è di l’azzioni, ugnunu ritrova a so famiglia è a so casa, ma a cunclusioni data da Muscatella hè ripigliata da tutti insemi è hè l’ultima frasa di u libru.
Cultura :
A nuzioni d’asgiu in corsu. Spostu urali.
Fatti di lingua :
Usu di i tempi : u passatu landanu è u passatu quancianu.
Sprissioni di u cundiziunali in corsu.
Traducia in francesi : da « Ci ne partimu » à « tribulazione ».
© 2022 Canopé de Corse – Tous droits réservés
